Catisma a 9-a

PSALMUL 64
Al lui David

1. Ție Ți se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion, și Ție Ți se va împlini făgăduința în Ierusalim.

2. Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni.

3. Cuvintele celor fără de lege ne‑au biruit pe noi și nelegiuirile noastre Tu le vei curăți.

4. Fericit este cel pe care l‑ai ales și l‑ai primit; locui‑va în curțile Tale.

5. Umplea‑ne‑vom de bunătățile casei Tale; sfânt este locașul Tău, minunat în dreptate.

6. Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor de pe mare, departe;

7. Cel ce gătești munții cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adâncul mării și vuietul valurilor ei.

8. Tulbura‑se‑vor neamurile și se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; ieșirile dimineții și ale serii le vei veseli.

9. Cercetat‑ai pământul și l‑ai adăpat pe el, bogățiile lui le‑ai înmulțit;

10. Râul lui Dumnezeu s‑a umplut de apă; gătit‑ai hrana lor, că așa este gătirea Ta.

11. Adapă brazdele lui, înmulțește roadele lui și se vor bucura de picături de ploaie, răsărind.

12. Vei binecuvânta cununa anului bunătății Tale și câmpiile Tale se vor umple de roade grase.

13. Îngrășa‑se‑vor pășunile pustiei și cu bucurie dealurile se vor încinge.

14. Îmbrăcatu‑s‑au pășunile cu oi și văile vor înmulți grâul; vor striga și vor cânta.

PSALMUL 65
Al lui David

1. Strigați lui Dumnezeu tot pământul. Cântați numele Lui; dați slavă laudei Lui.

2. Ziceți lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoșătoare lucrurile Tale! Pentru mulțimea puterii Tale, Te vor linguși vrăjmașii Tăi.

3. Tot pământul să se închine Ție și să cânte Ție, să cânte numelui Tău.

4. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, înfricoșător în sfaturi mai mult decât fiii oamenilor.

5. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El,

6. De Cel ce stăpânește cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc să nu se înalțe întru sine.

7. Binecuvântați, neamuri, pe Dumnezeul nostru și faceți să se audă glasul laudei Lui,

8. Care a dat sufletului meu viață și n‑a lăsat să se clatine picioarele mele.

9. Când ne‑ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne‑ai lămurit pe noi, precum se lămurește argintul.

10. Prinsu‑ne‑ai pe noi în cursă; pus‑ai necazuri pe umărul nostru;

11. Ridicat‑ai oameni pe capetele noastre, trecut‑am prin foc și prin apă și ne‑ai scos la odihnă.

12. Intra‑voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini‑voi Ție făgăduințele mele,

13. Pe care le‑au rostit buzele mele și le‑a grăit gura mea, întru necazul meu.

14. Arderi de tot grase voi aduce Ție, cu tămâie și berbeci; Îți voi jertfi boi și țapi.

15. Veniți de auziți toți cei ce vă temeți de Dum-nezeu și vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu.

16. Către Dânsul cu gura mea am strigat și L‑am lăudat cu gura mea.

17. Nedreptate de am avut în inima mea, să nu mă audă Domnul.

18. Pentru aceasta m‑a auzit Dumnezeu; luat‑a aminte la glasul rugăciunii mele.

19. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n‑a depărtat rugăciunea mea și mila Lui de la mine.

PSALMUL 66
Al lui David

1. Dumnezeule, milostivește‑Te spre noi și ne binecuvântează, luminează fața Ta spre noi și ne miluiește!

2. Ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.

3. Lăuda‑Te‑vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda‑Te‑vor pe Tine popoarele toate!

4. Veselească‑se și să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate și neamurile pe pământ le vei povățui.

5. Lăuda‑Te‑vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda‑Te‑vor pe Tine popoarele toate. Pământul și‑a dat rodul său.

6. Binecuvântează‑ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvântează‑ne pe noi, Dumnezeule, și să se teamă de Tine toate marginile pământului.

Slavă…

PSALMUL 67
Al lui David

1. Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce‑L urăsc pe El.

2. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topește ceara de la fața focului, așa să piară păcătoșii de la fața lui Dumnezeu,

3. Iar drepții să se bucure și să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.

4. Cântați lui Dumnezeu, cântați numele Lui, gătiți calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui,

5. Și vă bucurați înaintea Lui. Să se tulbure de fața Lui, a Părintelui orfanilor și a Judecătorului văduvelor.

6. Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu așează pe cei singuratici în casă,

7. Scoate cu vitejie pe cei legați în obezi, la fel pe cei amărâți, pe cei ce locuiesc în morminte.

8. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustie,

9. Pământul s‑a cutremurat și cerurile s‑au topit și Sinaiul s‑a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel.

10. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moștenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit‑o.

11. Vietățile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat‑ai grijă de cel sărac.

12. Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă.

13. Împăratul puterilor, poporului iubit va împărți prăzile.

14. Dacă veți dormi în mijlocul moștenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiței și spatele vostru va străluci ca aurul.

15. Când Împăratul Cel ceresc va împrăștia pe regi în țara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon.

16. Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este muntele Vasan.

17. Pentru ce, munți cu piscuri, pizmuiți muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârșit?

18. Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locașul Său cel sfânt.

19. Suitu‑Te‑ai la înălțime, robit‑ai mulțime, luat‑ai daruri de la oameni, chiar și cu cei răzvrătiți îngăduiți au fost să locuiască.

20. Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre.

21. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii și ale Domnului Dumnezeu sunt ieșirile morții.

22. Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmașilor Săi, creștetul părului celor ce umblă întru greșelile lor.

23. Zis‑a Domnul: «Din Vasan îl voi întoarce, întoarce‑voi pe vrăjmașii tăi din adâncurile mării,

24. Pentru ca să se afunde piciorul tău în sângele lor și limba câinilor tăi în sângele vrăjmașilor tăi».

25. Văzut‑am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut‑am intrarea Dumnezeului și Împăratului meu în locașul cel sfânt:

26. Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele bătând din timpane și zicând:

27. «În adunări binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!»

28. Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povățuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului și ziceau:

29. «Poruncește, Dumnezeule, puterii Tale; întărește, Dumnezeule, această lucrare pe care ai făcut‑o nouă.

30. Pentru locașul Tău, din Ierusalim, Îți vor aduce împărații daruri.

31. Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunați împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtați cei care au fost încercați ca argintul.

32. Risipește neamurile cele ce voiesc războaie». Veni‑vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând:

33. «Împărățiile pământului, cântați lui Dumnezeu, cântați Domnului.

34. Cântați Dumnezeului Celui ce S‑a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată, va da glasul Său, glas de putere.

35. Dați slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreția Lui și puterea Lui în nori.

36. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuși va da putere și întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu».

Slavă…

PSALMUL 68
Al lui David

1. Mântuiește‑mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.

2. Afundatu‑m‑am în noroiul adâncului, care nu are fund.

3. Intrat‑am în adâncurile mării și furtuna m‑a potopit.

4. Ostenit‑am strigând, amorțit‑a gâtlejul meu, slăbit‑au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.

5. Înmulțitu‑s‑au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.

6. Întăritu‑s‑au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n‑am răpit, pe acelea le‑am plătit.

7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșelile mele de la Tine nu s‑au ascuns.

8. Să nu fie rușinați, din pricina mea, cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntați, pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.

9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit‑a batjocura obrazul meu.

10. Înstrăinat am fost de frații mei și străin fiilor maicii mele,

11. Că râvna casei Tale m‑a mâncat și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.

12. Și mi‑am smerit cu post sufletul meu și mi‑a fost spre ocară mie.

13. Și m‑am îmbrăcat cu sac și am ajuns pentru ei de batjocură.

14. Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți și despre mine cântau cei ce beau vin.

15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine‑plăcut.

16. Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale auzi‑mă, întru adevărul milei Tale.

17. Mântuiește‑mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăvește‑mă de cei ce mă urăsc și din adâncul apelor,

18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să‑și închidă peste mine adâncul gura lui.

19. Auzi‑mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.

20. Să nu‑Ți întorci fața Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.

21. Ia aminte la sufletul meu și‑l mântuiește pe el; din mâinile vrăjmașilor mei izbăvește‑mă,

22. Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și înfruntarea mea;

23. Înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz,

24. Și am așteptat pe cel ce m‑ar milui și nu era și pe cei ce m‑ar mângâia și nu i‑am aflat.

25. Și mi‑au dat spre mâncarea mea fiere și în setea mea m‑au adăpat cu oțet.

26. Facă‑se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire și sminteală;

27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă și spinarea lor pururea o gârbovește.

28. Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să‑i cuprindă pe ei;

29. Facă‑se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori;

30. Că pe care Tu l‑ai bătut, ei l‑au prigonit și au înmulțit durerea rănilor lui.

31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor și să nu intre întru dreptatea Ta;

32. Șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie.

33. Sărac și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!

34. Lăuda‑voi numele Dumnezeului meu cu cântare și‑L voi preamări pe El cu laudă;

35. Și‑I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, căruia îi cresc coarne și unghii.

36. Să râdă săracii și să se veselească; cântați lui Dumnezeu și viu va fi sufletul vostru!

37. Că a auzit pe cei săraci Domnul și pe cei ferecați în obezi ai Săi nu i‑a urgisit.

38. Să‑L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate câte se târăsc în ea.

39. Că Dumnezeu va mântui Sionul și se vor zidi cetățile lui Iuda și vor locui acolo și‑l vor moșteni pe el;

40. Și seminția credincioșilor Lui îl va stăpâni pe el și cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.

PSALMUL 69
Al lui David

1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să‑mi ajuți mie grăbește‑Te!

2. Să se rușineze și să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;

3. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce‑mi voiesc mie rele;

4. Întoarcă‑se îndată rușinați cei ce‑mi grăiesc mie: «Bine, bine!»

5. Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: «Slăvit să fie Domnul!»

6. Iar eu sărac sunt și sărman, Dumnezeule, ajută‑mă!

7. Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu, Doamne, nu zăbovi.

Slavă...

DUPĂ A NOUA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 2‑lea:

Mă gândesc la ziua cea înfricoșătoare și plâng faptele mele cele rele. Cum voi răspunde Împăratului celui fără de moarte? Și cu ce îndrăzneală voi căuta la Judecătorul eu, păcătosul? Milostive Părinte, Fiule Unule‑Născut și Duhule Sfinte, miluiește‑mă!

Slavă…

În valea plângerii, la locul ce ai rânduit, când vei ședea, Milostive, să faci judecată dreaptă, să nu vădești cele ascunse ale mele, nici să mă rușinezi înaintea îngerilor, ci cruță‑mă, Doamne, și mă miluiește!

Și acum…

Preabună Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea lumii, nădejdea și acoperământul cel tare al celor ce aleargă la tine, roagă, stăruitor, împreună cu cei fără de trup, pe Dumnezeul cel iubitor de oameni, pe Care L‑ai născut, să izbăvească sufletele noastre de toată îngrozirea, ceea ce ești una binecuvântată!

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur știi suferința ticălosului meu suflet și leacul acesteia, tămăduiește‑l cum știi după mulțimea milei Tale și a îndurărilor Tale! Căci din faptele mele nu‑i cu putință a pune peste el alifie, nici untdelemn, nici legături. Ci Tu, Cel ce ai venit să chemi la pocăință nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, ai milă și îndurare și Te milostivește spre dânsul; rupe zapisul faptelor mele cele rele și urâte și mă povățuiește la calea cea dreaptă, ca umblând întru adevărul Tău, să pot scăpa de săgețile vicleanului și așa să stau fără de osândă înaintea înfricoșătorului Tău divan, slăvind și lăudând preasfântul Tău nume, în vecii vecilor. Amin.

Lasă un răspuns