Catisma a 4-a

PSALMUL 24
Al lui David

1. Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.

2. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmașii mei.

3. Pentru că toți cei ce Te așteaptă pe Tine nu se vor rușina; să se rușineze toți cei ce fac fărădelegi în deșert.

4. Căile Tale, Doamne, arată‑mi, și cărările Tale mă învață.

5. Îndreptează‑mă spre adevărul Tău și mă învață, că Tu ești Dumnezeu, Mântuitorul meu, și pe Tine Te‑am așteptat toată ziua.

6. Adu‑Ți aminte de îndurările și milele Tale, Doamne, că din veac sunt.

7. Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni.

8. După mila Ta pomenește‑mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne.

9. Bun și drept este Domnul; pentru aceasta lege va pune celor ce greșesc în cale.

10. Îndrepta‑va pe cei blânzi la judecată, învăța‑va pe cei blânzi căile Sale.

11. Toate căile Domnului sunt milă și adevăr pentru cei ce caută așezământul Lui și mărturiile Lui.

12. Pentru numele Tău, Doamne, curățește păcatul meu, că mult este.

13. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales‑o.

14. Sufletul lui întru bunătăți se va sălășlui și seminția lui va moșteni pământul.

15. Domnul este întărirea celor ce se tem de El, așezământul Lui îl va arăta lor.

16. Ochii mei sunt pururea spre Domnul, că El va scoate din laț picioarele mele.

17. Caută spre mine și mă miluiește, că părăsit și sărac sunt eu.

18. Necazurile inimii mele s‑au înmulțit; din nevoile mele scoate‑mă.

19. Vezi smerenia mea și osteneala mea și‑mi iartă toate păcatele mele.

20. Vezi pe vrăjmașii mei că s‑au înmulțit și cu ură nedreaptă m‑au urât.

21. Păzește sufletul meu și mă izbăvește, ca să nu mă rușinez că am nădăjduit în Tine.

22. Cei fără răutate și cei drepți s‑au lipit de mine, că Te‑am așteptat, Doamne.

23. Izbăvește, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

PSALMUL 25
Al lui David

1. Judecă‑mă, Doamne, că eu întru nerăutate am umblat și în Domnul nădăjduind, nu voi slăbi.

2. Cercetează‑mă, Doamne, și mă ceartă; aprinde rărunchii și inima mea.

3. Că mila Ta este înaintea ochilor mei și bine mi‑a plăcut adevărul Tău.

4. Nu am șezut în adunarea deșertăciunii și cu călcătorii de lege nu voi intra.

5. Urât‑am adunarea celor ce viclenesc și cu cei necredincioși nu voi ședea.

6. Spăla‑voi întru cele nevinovate mâinile mele și voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne,

7. Ca să aud glasul laudei Tale și să spun toate minunile Tale.

8. Doamne, iubit‑am bunăcuviința casei Tale și locul locașului slavei Tale.

9. Să nu pierzi cu cei necredincioși sufletul meu și cu vărsătorii de sânge viața mea,

10. Întru ale căror mâini sunt fărădelegi și dreapta cărora e plină de daruri.

11. Iar eu întru nerăutatea mea am umblat; izbăvește‑mă, Doamne, și mă miluiește,

12. Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări Te voi binecuvânta, Doamne.

PSALMUL 26
Al lui David

1. Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?

2. Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa?

3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;

4. Cei ce mă necăjesc și vrăjmașii mei, aceia au slăbit și au căzut.

5. De s‑ar rândui împotriva mea oștire, nu se va înfricoșa inima mea;

6. De s‑ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.

7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele,

8. Ca să văd frumusețea Domnului și să cercetez locașul Lui.

9. Că Domnul m‑a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m‑a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;

10. Pe piatră m‑a înălțat. Și acum, iată, a înălțat capul meu peste vrăjmașii mei.

11. Înconjurat‑am și am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda și voi cânta Domnului.

12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluiește‑mă și mă ascultă.

13. Ție a zis inima mea: pe Domnul voi căuta. Te‑a căutat fața mea; fața Ta, Doamne, voi căuta.

14. Să nu‑Ți întorci fața Ta de la mine și să nu Te abați întru mânie de la robul Tău;

15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine și să nu mă lași, Dumnezeule, Mântuitorul meu.

16. Că tatăl meu și mama mea m‑au părăsit, dar Domnul m‑a luat.

17. Lege pune mie, Doamne, în calea Ta, și mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmașilor mei.

18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s‑au ridicat împotriva mea martori nedrepți și nedreptatea a mințit sieși.

19. Cred că voi vedea bunătățile Domnului, în pământul celor vii.

20. Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează‑te, și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul.

Slavă…

PSALMUL 27
Al lui David

1. Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se coboară în groapă.

2. Ascultă glasul rugăciunii mele, când mă rog către Tine, când ridic mâinile mele către locașul Tău cel sfânt.

3. Să nu tragi cu cei păcătoși sufletul meu și cu cei ce lucrează nedreptate să nu mă pierzi,

4. Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar cele rele sunt în inimile lor.

5. Dă‑le lor după faptele lor și după vicleșugul gândurilor lor.

6. După lucrul mâinilor lor, dă‑le lor; răsplătește‑i după faptele lor,

7. Că n‑au înțeles lucrurile Domnului și faptele mâinilor Lui; îi vei dărâma și nu‑i vei zidi.

8. Binecuvântat este Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele.

9. Domnul este ajutorul și apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea și mi‑a ajutat.

10. Și a înflorit trupul meu și de bunăvoia mea Îl voi lăuda pe El.

11. Domnul este întărirea poporului Său și apărător mântuirilor unsului Său.

12. Mântuiește poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; paște‑i pe ei și‑i ridică până în veac.

PSALMUL 28
Al lui David

1. Aduceți Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceți Domnului mieii oilor, aduceți Domnului slavă și cinste;

2. Aduceți Domnului slavă numelui Său; închinați‑vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.

3. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.

4. Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviință;

5. Glasul Domnului, cel ce sfărâmă cedrii și va zdrobi Domnul cedrii Libanului;

6. El face să sară Libanul ca un vițel; iar Ermonul ca un pui de gazelă.

7. Glasul Domnului, cel ce varsă para focului.

8. Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul și va cutremura Domnul pustiul Cadeșului.

9. Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii și în locașul Lui, fiecare va spune: Slavă!

10. Domnul va împărăți peste potop și va ședea Domnul Împărat în veac.

11. Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.

PSALMUL 29
Al lui David

1. Te voi înălța, Doamne, că m‑ai ridicat și n‑ai veselit pe vrăjmașii mei împotriva mea.

2. Doamne, Dumnezeul meu, strigat‑am către Tine și m‑ai vindecat.

3. Doamne, scos‑ai din iad sufletul meu, mântuitu‑m‑ai de cei ce se coboară în groapă.

4. Cântați Domnului, cei cuvioși ai Lui, și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.

5. Că iuțime este întru mânia Lui și viață întru voia Lui; seara se va sălășlui plângerea, iar dimineața bucuria.

6. Iar eu am zis întru îndestularea mea: «Nu mă voi clătina în veac!»

7. Doamne, întru voia Ta, dat‑ai frumuseții mele putere; dar când Ți‑ai întors fața Ta, eu m‑am tulburat.

8. Către Tine, Doamne, voi striga și către Dumnezeul meu mă voi ruga.

9. Ce folos ai de sângele meu, de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine țărâna sau va vesti adevărul Tău?

10. Auzit‑a Domnul și m‑a miluit; Domnul a fost ajutorul meu!

11. Schimbat‑ai plângerea mea întru bucurie, rupt‑ai sacul meu și m‑ai încins cu veselie.

12. Ca slava mea să‑Ți cânte Ție și să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!

Slavă…

PSALMUL 30
Al lui David

1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăvește‑mă și mă scoate.

2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbește de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător și casă de scăpare, ca să mă mântuiești.

3. Că puterea mea și scăparea mea ești Tu și pentru numele Tău mă vei povățui și mă vei hrăni.

4. Scoate‑mă‑vei din cursa aceasta pe care mi‑au ascuns‑o mie, că Tu ești apărătorul meu.

5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu‑m‑ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.

6. Urât‑ai pe cei ce păzesc deșertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.

7. Bucura‑mă‑voi și mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit‑ai din nevoi sufletul meu

8. Și nu m‑ai lăsat în mâinile vrăjmașului; pus‑ai în loc desfătat picioarele mele.

9. Miluiește‑mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu‑s‑a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea.

10. Că s‑a stins întru durere viața mea și anii mei în suspinuri; slăbit‑a întru sărăcie tăria mea și oasele mele s‑au tulburat.

11. La toți vrăjmașii mei m‑am făcut de ocară și vecinilor mei foarte și frică cunoscuților mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.

12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns‑am ca un vas stricat.

13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s‑au sfătuit.

14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis‑am: «Tu ești Dumnezeul meu!»

15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăvește‑mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă prigonesc.

16. Arată fața Ta peste robul Tău, mântuiește‑mă cu mila Ta!

17. Doamne, să nu fiu rușinat că Te‑am chemat pe Tine; să se rușineze necredincioșii și să se coboare în iad.

18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie și cu defăimare.

19. Cât este de mare mulțimea bunătății Tale, Doamne, pe care ai gătit‑o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut‑o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!

20. Ascunde‑i‑vei pe dânșii cu acoperământul feței Tale de tulburarea oamenilor.

21. Acoperi‑i‑vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.

22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.

23. Iar eu am zis întru uimirea mea: lepădat sunt de la fața ochilor Tăi.

24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele, când am strigat către Tine.

25. Iubiți pe Domnul, toți cuvioșii Lui, că adevărul caută Domnul și răsplătește celor ce se mândresc, cu prisosință.

26. Îmbărbătați‑vă și să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiți în Domnul.

PSALMUL 31
Al lui David

1. Fericiți cărora s‑au iertat fărădelegile și cărora s‑au acoperit păcatele.

2. Fericit bărbatul, căruia nu‑i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleșug.

3. Că am tăcut, îmbătrânit‑au oasele mele, când strigam toată ziua.

4. Că ziua și noaptea s‑a îngreunat peste mine mâna Ta și am căzut în suferință, când ghimpele Tău mă împungea.

5. Păcatul meu l‑am cunoscut și fărădelegea mea n‑am ascuns‑o, împotriva mea.

6. Zis‑am: «Mărturisi‑voi fărădelegea mea Domnului»; și Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.

7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.

8. Tu ești scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăvește‑mă de cei ce m‑au înconjurat.

9. Înțelepți‑te‑voi și te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aținti‑voi spre tine ochii Mei.

10. Nu fi ca un cal și ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală și cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.

11. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduiește în Domnul, mila îl va înconjura.

12. Veseliți‑vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă.

Slavă…

 DUPĂ A PATRA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

 Apoi troparele, glasul al 4‑lea.

Smeritul meu suflet, cel ce și‑a cheltuit toată viața întru păcate, cercetează‑l și, ca pe femeia cea păcătoasă, mă primește și pe mine și mă mântuiește!

Înotând pe luciul acestei vieți, îmi aduc aminte de adâncul răutăților mele celor multe și neavând gândul ocârmuitor, ca Petru strig către Tine: Mântuiește‑mă, Hristoase Dumnezeule, mântuiește‑mă, ca un iubitor de oameni!

Slavă…

Degrabă să intrăm în cămara lui Hristos, ca să auzim toți fericitul glas al Dumnezeului nostru: «Veniți, cei ce iubiți slava cea cerească!» și ne va face părtași cu fecioarele cele înțelepte, de ne vom lumina candelele noastre prin credință.

Și acum…

Suflete, pocăiește‑te mai înainte de ieșirea ta, că Judecătorul este nemitarnic și înfricoșător celor ce păcătuiesc. Strigă dar, către Domnul, cu inimă umilită: greșit‑am Ție, cu știință și cu neștiință, Îndurate. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostivește‑Te și mă miluiește!

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Ție, Doamne, Celui singur bun și nepomenitor de rău, îmi mărturisesc păcatele mele. La Tine cad eu, nevrednicul, strigând: greșit‑am, Doamne, greșit‑am și nu sunt vrednic să caut la înălțimea cerului, din pricina mulțimii nedreptăților mele! Ci Tu, Doamne al meu, dăruiește‑mi lacrimi de pocăință, Cel ce ești singur bun și milostiv, ca întru ele să mă rog Ție, ca să mă curățești mai înainte de sfârșit de tot felul de păcate. Că prin înfricoșătoare și groaznice locuri va să trec, despărțindu‑mă de trup, și mulțime de diavoli înfricoșători și fără omenie mă vor întâmpina și nimeni nu va călători împreună cu mine, ca să‑mi ajute sau să mă scoată. Pentru aceasta, cad la bunătatea Ta, ca să nu fiu dat celor ce‑mi fac strâmbătate, nici să se laude asupra mea vrăjmașii mei, Bunule Doamne! Nici să zică: iată, ne‑ai venit în mâinile noastre și ne‑ai fost dat nouă! Nu, Doamne, nu‑Ți uita îndurările Tale; nici nu‑mi răsplăti după fărădelegile mele și nici fața Ta nu ți‑o întoarce de la mine! Ci pedepsește‑mă Tu, Doamne, însă cu milă și cu îndurare; iar vrăjmașul să nu se bucure de mine, ci stinge înfricoșarea ce mi‑o insuflă și toată lucrarea lui o fă deșartă, și‑mi dă nedefăimată calea cea către Tine, Bunule Doamne! Căci de am și greșit, dar la alt doctor nu am năzuit, nici nu mi‑am întins mâinile către vreun dumnezeu străin. Deci, nu lepăda rugăciunea mea, ci mă ascultă, pentru bunătatea Ta, și întărește inima mea întru frica Ta! Facă‑se darul Tău peste mine, Doamne, ca un foc care să ardă gândurile mele cele necurate. Că Tu ești, Doamne, lumina cea mai presus de toată lumina, bucuria cea mai presus de toată bucuria, odihna cea mai presus de toată odihna, viața cea adevărată și mântuirea care dăinuiește în vecii vecilor. Amin.

Lasă un răspuns