Catisma a 3-a

PSALMUL 17
O cântare a lui David

1. Iubi‑Te‑voi, Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu,

2. Dumnezeul meu, ajutorul meu și voi nădăjdui spre Dânsul,

3. Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu.

4. Lăudând voi chema pe Domnul și de vrăjmașii mei mă voi izbăvi.

5. Cuprinsu‑m‑au durerile morții și râurile fărădelegii m‑au tulburat.

6. Durerile iadului m‑au înconjurat; întâmpinatu‑m‑au lațurile morții.

7. Și când mă necăjeau am chemat pe Domnul și către Dumnezeu am strigat.

8. Auzit‑a din locașul Lui cel sfânt glasul meu și strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.

9. Și s‑a clătinat și s‑a cutremurat pământul și temeliile munților s‑au tulburat și s‑au clătinat, că S‑a mâniat pe ele Dumnezeu.

10. Întru mânia Lui fum s‑a ridicat și pară de foc de la fața Lui, cărbuni aprinși de la El.

11. Și a plecat cerurile și S‑a coborât și negură era sub picioarele Lui.

12. Și S‑a suit pe heruvimi și a zburat; zburat‑a pe aripile vântului.

13. Și Și‑a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.

14. De strălucirea feței Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină și cărbuni de foc.

15. Și a tunat din cer Domnul și Cel Preaînalt a dat glasul Său.

16. Trimis‑a săgeți și i‑a risipit pe ei, și fulgere a înmulțit și i‑a tulburat pe ei.

17. Și s‑au arătat izvoarele apelor și s‑au descoperit temeliile lumii,

18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.

19. Trimis‑a din înălțime și m‑a luat, ridicatu‑m‑a din ape multe.

20. Izbăvește‑mă de vrăjmașii mei cei tari și de cei ce mă urăsc pe mine, că s‑au întărit mai mult decât mine.

21. Întâmpinatu‑m‑au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea

22. Și m‑a scos la loc larg, m‑a izbăvit, că m‑a voit.

23. Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea și după curăția mâinilor mele îmi va răsplăti mie,

24. Că am păzit căile Domnului și n‑am fost necredincios Dumnezeului meu.

25. Că toate judecățile Lui sunt înaintea mea și îndreptările Lui nu s‑au depărtat de la mine.

26. Și voi fi fără prihană cu Dânsul și mă voi păzi de fărădelegea mea.

27. Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea și după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.

29. Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.

30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui și ochii mândrilor îi vei smeri.

31. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu.

32. Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, și cu Dumnezeul meu voi trece zidul.

33. Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.

34. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?

35. Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, și a pus fără prihană calea mea.

36. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului și peste cele înalte mă pune.

37. Cel ce întărești mâinile mele în vreme de război și ai pus arc de aramă în brațele mele.

38. Și mi‑ai dat mie scutul mântuirii mele și dreapta Ta m‑a sprijinit.

39. Și certarea Ta m‑a îndreptat până în sfârșit și certarea Ta însăși mă va învăța.

40. Lărgit‑ai pașii mei sub mine și n‑au slăbit picioarele mele.

41. Urmări‑voi pe vrăjmașii mei și‑i voi prinde pe dânșii și nu mă voi întoarce până ce se vor sfârși.

42. Îi voi zdrobi pe ei și nu vor putea să stea, cădea‑vor sub picioarele mele.

43. Și m‑ai încins cu putere spre război și ai împiedicat pe toți cei ce se sculau împotriva mea.

44. Și pe vrăjmașii mei i‑ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i‑ai nimicit.

45. Strigat‑au către Domnul și nu era cel ce mântuiește; și nu i‑a auzit pe ei.

46. Și‑i voi sfărâma pe ei ca praful în fața vântului, ca tina ulițelor îi voi zdrobi pe ei.

47. Izbăvește‑mă de răzvrătirile poporului; pusu‑m‑ai căpetenie neamurilor.

48. Poporul pe care nu l‑am cunoscut mi‑a slujit mie. Cu auzul urechii m‑a auzit.

49. Fiii străini m‑au mințit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit și au șchiopătat în cărările lor.

50. Viu este Domnul și binecuvântat este Dumnezeul meu, și să Se înalțe Dumnezeul mântuirii mele.

51. Dumnezeule, Cel ce mi‑ai dat izbânda și mi‑ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmașii cei furioși,

52. De la cei ce se ridică împotriva mea, înalță‑mă, de omul nedrept izbăvește‑mă.

53. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne; și numele Tău îl voi cânta.

54. Cel ce mărești mântuirea împăratului Tău și faci milă unsului Tău, lui David și seminției lui, până în veac.

Slavă…

PSALMUL 18
Al lui David

1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

2. Ziua zilei spune cuvânt și noaptea nopții vestește știință.

3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.

4. În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

5. În soare și‑a pus locașul său; și el este ca un mire ce iese din cămara sa.

6. Bucura‑se‑va ca un uriaș, care aleargă drumul lui.

7. De la marginea cerului ieșirea lui și oprirea lui până la marginea cerului; și nu este cine să se ascundă de căldura lui.

8. Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înțelepțește pruncii;

9. Judecățile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii.

10. Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecățile Domnului sunt adevărate, toate îndreptățite.

11. Dorite sunt mai mult decât aurul, și decât piatra cea de mare preț și mai dulci decât mierea și fagurele.

12. Că robul Tău le păzește pe ele și răsplătire multă are.

13. Greșelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curățește‑mă

14. Și de cele străine ferește pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi și mă voi curăți de păcat mare.

15. Și vor bineplăcea cuvintele gurii mele și cugetul inimii mele înaintea Ta pururea, Doamne, Ajutorul meu și Izbăvitorul meu.

PSALMUL 19
Al lui David

1. Să te audă Domnul în ziua necazului și să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.

2. Trimită ție ajutor din locașul Său cel sfânt și din Sion să te sprijinească pe tine.

3. Pomenească toată jertfa ta și arderea de tot a ta bineplăcută să‑I fie.

4. Dea ție Domnul după inima ta și tot sfatul tău să‑l plinească.

5. Bucura‑ne‑vom de mântuirea ta și întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.

6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.

7. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.

8. Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.

9. Aceștia s‑au împiedicat și au căzut, iar noi ne‑am sculat și ne‑am îndreptat.

10. Doamne, mântuiește pe împăratul și ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

PSALMUL 20
Al lui David

1. Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul și întru mântuirea Ta se va bucura foarte.

2. După dorirea inimii lui i‑ai dat lui și de voia buzelor lui nu l‑ai lipsit pe el.

3. Că l‑ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătății, pus‑ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.

4. Viață a cerut de la Tine și i‑ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.

5. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă și mare cuviință vei pune peste el.

6. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu fața Ta.

7. Că împăratul nădăjduiește în Domnul și întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti.

8. Află‑se mâna Ta peste toți vrăjmașii Tăi, dreapta Ta să afle pe toți cei ce Te urăsc pe Tine.

9. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale;

10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei și‑i va mânca pe ei focul.

11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde și sămânța lor dintre fiii oamenilor.

12. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea.

13. Că îi vei pune pe ei pe fugă și cu arcul Tău vei ținti capul lor.

14. Înalță‑Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta‑vom și vom lăuda puterile Tale.

Slavă…

PSALMUL 21
Al lui David

1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m‑ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greșelilor mele.

2. Dumnezeul meu, striga‑voi ziua și nu vei auzi, și noaptea și nu Te vei gândi la mine.

3. Iar Tu întru cele sfinte locuiești, lauda lui Israel.

4. În Tine au nădăjduit părinții noștri, nădăjduit‑au în Tine și i‑ai izbăvit pe ei.

5. Către Tine au strigat și s‑au mântuit, în Tine au nădăjduit și nu s‑au rușinat.

6. Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului.

7. Toți cei ce m‑au văzut m‑au batjocorit, grăit‑au cu buzele, clătinat‑au capul zicând:

8. «Nădăjduit‑a spre Domnul, izbăvească‑l pe el, mântuiască‑l pe el, că‑l voiește pe el».

9. Că Tu ești Cel ce m‑ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.

10. Spre Tine m‑am aruncat de la naștere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu.

11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape și nu este cine să‑mi ajute.

12. Înconjuratu‑m‑au viței mulți, tauri grași m‑au împresurat.

13. Deschis‑au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește.

14. Ca apa m‑am vărsat și s‑au risipit toate oasele mele.

15. Făcutu‑s‑a inima mea ca ceara ce se topește în mijlocul pântecelui meu.

16. Uscatu‑s‑a ca un vas de lut tăria mea și limba mea s‑a lipit de cerul gurii mele și în țărâna morții m‑ai coborât.

17. Că m‑au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m‑a împresurat.

18. Străpuns‑au mâinile mele și picioarele mele.

19. Numărat‑au toate oasele mele, iar ei priveau și se uitau la mine.

20. Împărțit‑au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți.

21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.

22. Izbăvește de sabie sufletul meu și din gheara câinelui viața mea.

23. Izbăvește‑mă din gura leului și din coarnele taurilor smerenia mea.

24. Spune‑voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:

25. Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați‑L pe El, toată seminția lui Iacob slăviți‑L pe El!

26. Să se teamă de Dânsul toată seminția lui Israel.

27. Că n‑a defăimat, nici n‑a lepădat ruga săracului,

28. Nici n‑a întors fața Lui de la mine și când am strigat către Dânsul, m‑a auzit.

29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.

30. Mânca‑vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul; iar cei ce‑L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.

31. Își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.

32. Și se vor închina înaintea Lui toate semințiile neamurilor.

33. Că a Domnului este împărăția și El stăpânește peste neamuri.

34. Mâncat‑au și s‑au închinat toți grașii pământului, înaintea Lui vor cădea toți cei ce se coboară în pământ.

35. Și sufletul meu în El viază și seminția mea va sluji Lui.

36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Și vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naște și ce a făcut Domnul.

PSALMUL 22
Al lui David

1. Domnul mă paște și nimic nu‑mi va lipsi.

2. La loc de pășune, acolo m‑a sălășluit; la apa odihnei m‑a hrănit.

3. Sufletul meu l‑a întors, povățuitu‑m‑a pe căile dreptății, pentru numele Lui.

4. Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești.

5. Toiagul Tău și varga Ta, acestea m‑au mângâiat.

6. Gătit‑ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns‑ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându‑mă ca un puternic.

7. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

PSALMUL 23
Al lui David

1. Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea.

2. Acesta pe mări l‑a întemeiat pe el și pe râuri l‑a așezat pe el.

3. Cine se va sui în muntele Domnului și cine va sta în locul cel sfânt al Lui?

4. Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n‑a luat în deșert sufletul său și nu s‑a jurat cu vicleșug aproapelui său.

5. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său.

6. Acesta este neamul celor ce‑L caută pe Domnul, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacob.

7. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei.

8. Cine este Acesta, Împăratul slavei? Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război.

9. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei.

10. Cine este Acesta, Împăratul slavei?

Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

Slavă…

DUPĂ A TREIA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 3‑lea:

Nevrednic fiind pe pământ, suflete al meu, pocăiește‑te! Țărâna în mormânt nu laudă și de greșeli nu se izbăvește. Strigă, dar, către Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greșit‑am; ci, mai înainte de a mă osândi, Dumnezeule, milostivește‑Te spre mine și mă mântuiește!

Până când, suflete al meu, petreci în păcat? Până când tot amâni pocăința? Adu‑ți aminte de judecata ce va să fie și strigă către Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greșit‑am! Ci, Tu, Doamne, Cel ce ești fără de păcate, miluiește‑mă!

Slavă…

La înfricoșătoarea judecată, fără de pârâși voi fi vădit și fără de martori voi fi osândit, că se vor deschide cărțile conștiinței și lucrurile cele ascunse se vor descoperi. De aceea, mai înainte de a se cerceta cele lucrate de mine, în priveliștea aceea a toată lumea, Dumnezeule, curățește‑mă și mă miluiește!

Și acum…

Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, neînțeleasă și necuprinsă este taina cea înfricoșătoare ce s‑a lucrat întru tine: că pe Cel necuprins zămislindu‑L, L‑ai născut îmbrăcat în trup, din preacinstitul tău sânge. Pe Acela, Curată, roagă‑L, ca pe Fiul tău, să mântuiască pe toți cei ce‑ți cântă ție!

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Doamne atotțiitorule, Cuvinte al Tatălui Celui fără de început și Însuți Dumnezeu desăvârșit, Iisuse Hristoase, Care pentru îndurările milei Tale celei neasemănate niciodată nu Te desparți de robii Tăi, ci pururea Te odihnești întru ei, nu mă părăsi pe mine, robul Tău, Împărate întru tot sfinte, ci‑mi dă mie, nevrednicului, bucuria mântuirii Tale și‑mi luminează mintea cu lumina cunoștinței Evangheliei Tale. Sufletul meu îl leagă cu dragostea crucii Tale. Trupul meu cu nepătimirea Ta îl împodobește. Gândurile mele le împacă. Picioarele mele le ferește de alunecare. Nu mă pierde cu fărădelegile mele, Preabunule Doamne, ci mă ispitește, Dumnezeule, și cunoaște inima mea, caută și află cărările mele, și de mă aflu pe calea fărădelegii, abate‑mă de la ea și mă îndreptează pe calea cea veșnică. Că Tu ești Calea și Adevărul și Viața și Ție slavă Îți înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Lasă un răspuns