Catisma a 12-a

PSALMUL 85
O rugăciune a lui David

1. Pleacă, Doamne, urechea Ta și mă auzi, că sărac și necăjit sunt eu.

2. Păzește sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuiește, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduiește în Tine.

3. Miluiește‑mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.

4. Că Tu, Doamne, bun și blând ești și mult‑milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.

5. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererii mele.

6. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m‑ai auzit.

7. Nu este asemenea Ție între dumnezei, Doamne, și nici fapte nu sunt ca faptele Tale.

8. Veni‑vor toate neamurile pe care le‑ai făcut și se vor închina înaintea Ta, Doamne, și vor slăvi numele Tău.

9. Că mare ești Tu, Cel ce faci minuni, Tu ești singurul Dumnezeu.

10. Povățuiește‑mă, Doamne, pe calea Ta și voi merge întru adevărul Tău; veselească‑se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.

11. Lăuda‑Te‑voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea și voi slăvi numele Tău în veac.

12. Că mare este mila Ta spre mine și ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.

13. Dumnezeule, călcătorii de lege s‑au sculat asupra mea și adunarea celor tari a căutat sufletul meu și nu Te‑au pus pe Tine înaintea lor.

14. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat și milostiv ești; îndelung‑răbdător și mult‑milostiv și adevărat.

15. Caută spre mine și mă miluiește, dă tăria Ta slugii Tale și mântuiește pe fiul slujnicei Tale.

16. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze că Tu, Doamne, m‑ai ajutat și m‑ai mângâiat.

PSALMUL 86
Al fiilor lui Core

1. Temelia Sionului pe munții cei sfinți. Domnul iubește porțile Sionului, mai mult decât toate locașurile lui Iacob.

2. Lucruri mărite s‑au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu.

3. Îmi voi aduce aminte de Raav și de Babilon, între cei ce mă cunosc pe mine; și iată, cei de alt neam și Tirul și poporul etiopienilor, aceștia acolo s‑au născut.

4. Mamă va zice Sionului omul și om s‑a născut în el și Însuși Cel Preaînalt l‑a întemeiat pe el.

5. Domnul va povesti în cartea popoarelor și a căpeteniilor acestora, ce s‑au născut în el.

6. Că în Tine este locașul tuturor celor ce se veselesc.

PSALMUL 87
Al fiilor lui Core

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta.

2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,

3. Că s‑a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s‑a apropiat.

4. Socotit am fost cu cei ce se pogoară în groapă; ajuns‑am ca un om neajutorat, între cei morți slobod.

5. Ca niște oameni răniți ce dorm în mormânt, de care nu Ți‑ai mai adus aminte și care au fost lepădați de la mâna Ta.

6. Pusu‑m‑au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate și în umbra morții.

7. Asupra mea s‑a întărâtat mânia Ta și toate valurile Tale le‑ai adus spre mine.

8. Depărtat‑ai pe cunoscuții mei de la mine, ajuns‑am urâciune lor.

9. Închis am fost și n‑am putut ieși. Ochii mei au slăbit de suferință.

10. Strigat‑am către Tine, Doamne, toată ziua, întins‑am către Tine mâinile mele.

11. Oare morților vei face minuni? Sau cei morți se vor scula și Te vor lăuda pe Tine?

12. Oare va spune cineva în mormânt mila Ta și adevărul Tău în locul pierzării?

13. Oare se vor cunoaște întru întuneric minunile Tale și dreptatea Ta în pământ uitat?

14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.

15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine?

16. Sărac sunt eu și în osteneli din tinerețile mele, înălțat am fost, dar m‑am smerit și m‑am mâhnit.

17. Peste mine au trecut mâniile Tale și înfricoșările Tale m‑au tulburat.

18. Înconjuratu‑m‑au ca apa toată ziua și m‑au cuprins deodată.

19. Depărtat‑ai de la mine pe prieten și pe vecin, iar pe cunoscuții mei de ticăloșia mea.

Slavă…

PSALMUL 88
O învățătură a lui Etam Ezrahitul

1. Zilele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.

2. Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea,

3. Că ai zis: «În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.

4. Făcut‑am legământ cu aleșii Mei, juratu‑M‑am lui David, robul Meu:

5. Până în veac voi întări seminția ta și voi zidi din neam în neam scaunul tău».

6. Lăuda‑vor cerurile minunile Tale, Doamne și adevărul Tău, în adunarea sfinților.

7. Că cine va fi asemenea Domnului în nori și cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?

8. Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinților, mare și înfricoșător este peste cei dimprejurul Lui.

9. Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ție? Tare ești, Doamne, și adevărul Tău împrejurul Tău.

10. Tu stăpânești puterea mării și mișcarea valurilor ei Tu o potolești.

11. Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu brațul puterii Tale ai risipit pe vrăjmașii Tăi.

12. Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul; lumea și plinirea ei Tu le‑ai întemeiat.

13. Miazănoapte și miazăzi Tu ai zidit; Taborul și Ermonul în numele Tău se vor bucura. Brațul Tău este cu putere.

14. Să se întărească mâna Ta, să se înalțe dreapta Ta. Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău.

15. Mila și adevărul vor merge înaintea feței Tale. Fericit este poporul care cunoaște strigăt de bucurie;

16. Doamne, în lumina feței Tale vor merge și în numele Tău se vor bucura toată ziua și întru dreptatea Ta se vor înălța.

17. Că lauda puterii lor Tu ești și întru bună vrerea Ta se va înălța puterea noastră.

18. Că al Domnului este sprijinul și al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru.

19. Atunci ai grăit în vedenii cuvioșilor Tăi și ai zis: «Dat‑am ajutor celui puternic, înălțat‑am pe cel ales din poporul Meu.

20. Aflat‑am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l‑am uns pe el;

21. Pentru că mâna Mea îl va ajuta și brațul Meu îl va întări.

22. Nici un vrăjmaș nu va izbuti împotriva lui și fiul fărădelegii nu‑i va mai face rău.

23. Și voi tăia pe vrăjmașii Săi de la fața lui și pe cei ce‑l urăsc pe el îi voi înfrânge.

24. Și adevărul Meu și mila Mea cu el vor fi și în numele Meu se va înălța puterea lui.

25. Și voi pune peste mare mâna lui și peste râuri dreapta lui;

26. Acesta Mă va chema: Tatăl meu ești Tu, Dumnezeul meu și sprijinitorul mântuirii mele.

27. Și îl voi face pe el întâi‑născut, mai înalt decât împărații pământului;

28. În veac îi voi păstra mila Mea și legământul Meu credincios îi va fi.

29. Și voi pune în veacul veacului seminția lui și scaunul lui ca zilele cerului;

30. De vor părăsi fiii lui legea Mea și după rânduielile Mele nu vor umbla,

31. De vor nesocoti dreptățile Mele și poruncile Mele nu vor păzi,

32. Cerceta‑voi cu toiag fărădelegile lor și cu bătăi păcatele lor.

33. Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,

34. Nici nu voi rupe legământul Meu și cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.

35. O dată M‑am jurat pe sfințenia Mea: Oare, voi minți pe David? Seminția lui în veac va rămâne

36. Și scaunul lui ca soarele înaintea Mea și ca luna întocmită în veac și martor credincios în cer».

37. Dar Tu ai lepădat, ai defăimat și ai aruncat pe unsul Tău.

38. Stricat‑ai legământul robului Tău, batjocorit‑ai pe pământ sfințenia lui.

39. Doborât‑ai toate gardurile lui, făcut‑ai întăriturile lui ruină.

40. Jefuitu‑l‑au pe el toți cei ce treceau pe cale, ajuns‑a ocară vecinilor săi.

41. Înălțat‑ai dreapta vrăjmașilor lui, veselit‑ai pe toți dușmanii lui.

42. Luat‑ai puterea sabiei lui și nu l‑ai ajutat în vreme de război.

43. Nimicit‑ai curățenia lui și scaunul lui la pământ l‑ai doborât.

44. Micșorat‑ai zilele vieții lui, umplutu‑l‑ai de rușine.

45. Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?

46. Adu‑Ți aminte de mine; oare, în deșert ai zidit pe toți fiii oamenilor?

47. Cine este omul ca să trăiască și să nu vadă moartea și să‑și izbăvească sufletul său din mâna iadului?

48. Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le‑ai jurat lui David întru adevărul Tău?

49. Adu‑Ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul meu, de la multe neamuri.

50. Adu‑Ți aminte, Doamne, de ocara cu care m‑au ocărât vrăjmașii Tăi, cu care au ocărât pașii unsului Tău.

51. Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.

Slavă…

PSALMUL 89
Rugăciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu

1. Doamne, scăpare Te‑ai făcut nouă în neam și în neam.

2. Mai înainte de ce s‑au făcut munții și s‑a zidit pământul și lumea, din veac și până în veac ești Tu.

3. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis: «Întorceți‑vă, fii ai oamenilor»,

4. Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca straja nopții.

5. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineața ca iarba va trece.

6. Dimineața va înflori și va trece, seara va cădea, se va întări și se va usca.

7. Că ne‑am sfârșit de urgia Ta și de mânia Ta ne‑am tulburat.

8. Pus‑ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greșelile noastre ascunse, la lumina feței Tale.

9. Că toate zilele noastre s‑au împuținat și în mânia Ta ne‑am stins.

10. Anii noștri s‑au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani;

11. Iar de vor fi în putere, optzeci de ani și ce este mai mult decât aceștia osteneală și durere;

12. Că trece viața noastră și ne vom duce.

13. Cine cunoaște puterea urgiei Tale și cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?

14. Învață‑ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune.

15. Întoarce‑Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!

16. Umplutu‑ne‑am dimineața de mila Ta și ne‑am bucurat și ne‑am veselit în toate zilele vieții noastre.

17. Veselitu‑ne‑am pentru zilele în care ne‑ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.

18. Caută spre robii Tăi și spre lucrurile Tale și îndreptează pe fiii lor.

19. Și să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi și lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

PSALMUL 90
O cântare de laudă a lui David

1. Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui.

2. Va zice Domnului: «Sprijinitorul meu ești și scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul».

3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător.

4. Cu spatele te va umbri pe tine și sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.

5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,

6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.

7. Cădea‑vor dinspre latura ta o mie și zece mii de‑a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.

8. Însă cu ochii tăi vei privi și răsplătirea pă-cătoșilor vei vedea.

9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L‑ai pus scăpare ție.

10. Nu vor veni către tine rele și bătaie nu se va apropia de locașul tău.

11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.

12. Pe mâini te vor înălța ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.

13. Peste aspidă și vasilisc vei păși și vei călca peste leu și peste balaur.

14. «Că spre Mine a nădăjduit și‑l voi izbăvi pe el», zice Domnul; «îl voi acoperi pe el, că a cunoscut numele Meu.

15. Striga‑va către Mine și‑l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz și‑l voi scoate pe el și‑l voi slăvi.

16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el și‑i voi arăta lui mântuirea Mea».

Slavă…

DUPĂ A DOUĂSPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 7‑lea:

Doamne, Cel ce ai primit lacrimile păcătoasei și ale lui Petru și pe vameșul, care dintru adânc a strigat, l‑ai îndreptat, și pe mine, cel ce cu umilință cad înaintea Ta, îndură‑Te, Mântuitorule și mă mântuiește!

Slavă…

Milostivește‑Te spre mine ca și spre vameșul, Doamne, și ca pe păcătoasa mă curățește, Stăpâne, și ca pe canaaneanca mă miluiește, după mare mila Ta.

Și acum…

Maica Luminii, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, roagă‑te lui Hristos Dumnezeu să ne răsară dimineața și mare milă sufletelor noastre.

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce singur ești bun și de oameni iubitor, singur bun și blând, singur adevărat și drept, singur îndurat și milostiv, să vină puterea Ta peste mine, netrebnicul robul Tău, și să mă întărească cu bunăvestirea dumnezeieștii Tale învățături! Așa, Stăpâne, Iubitorule de bine și Iubitorule de milostivire, luminează‑mi cele dinăuntru ale mele și toate mădularele, cu voința Ta! Curățește‑mă de toată răutatea și păcatul! Păzește‑mă neîntinat și curat de toată spurcăciunea și lucrarea diavolească! Dăruiește‑mi după bunătatea Ta: lucrurile Tale să cuget, poruncile Tale să gândesc, în voile Tale să umblu, de frica Ta să mă tem și cele plăcute Ție să fac, până la suflarea mea cea mai de pe urmă. Ca după mila Ta cea negrăită să‑mi păzești împreună trupul și sufletul, mintea și cugetul meu, biserică nespurcată de orice cursă a potrivnicului. Doamne, Doamne al meu, acoperă‑mă cu milostivirea Ta și nu mă părăsi pe mine, păcătosul, necuratul și nevrednicul robul Tău! Că Tu, Doamne, ești sprijinitorul meu și întru Tine este lauda mea totdeauna și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Lasă un răspuns