Catisma a 11-a

PSALMUL 77
Al lui Asaf

1. Luați aminte, poporul meu, la legea mea, plecați urechile voastre spre graiurile gurii mele.

2. Deschide‑voi în pilde gura mea, spune‑voi cele ce au fost dintru început,

3. Câte am auzit și am cunoscut și câte părinții noștri ne‑au învățat.

4. Nu s‑au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,

5. Vestind laudele Domnului și puterile Lui și minunile pe care le‑a făcut.

6. Și a ridicat mărturie în Iacob și lege a pus în Israel.

7. Câte a poruncit părinților noștri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,

8. Fiii ce se vor naște și se vor ridica, și le vor vesti fiilor lor,

9. Ca să‑și pună în Dumnezeu nădejdea lor și să nu uite binefacerile lui Dumnezeu și poruncile Lui să le țină,

10. Ca să nu fie ca părinții lor, neam îndărătnic și răzvrătit,

11. Neam care nu și‑a îndreptat inima sa și nu și‑a încredințat lui Dumnezeu duhul său.

12. Fiii lui Efraim, arcași înarmați, întors‑au spatele, în zi de război.

13. N‑au păzit legământul lui Dumnezeu și în legea Lui n‑au vrut să umble.

14. Și au uitat facerile Lui de bine și minunile Lui, pe care le‑a arătat lor,

15. Minunile pe care le‑a făcut înaintea părinților lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.

16. Despicat‑a marea și i‑a trecut pe ei; stătut‑au apele ca un zid;

17. Povățuitu‑i‑a pe ei cu nor ziua și toată noaptea cu lumină de foc;

18. Despicat‑a piatră în pustie și i‑a adăpat pe ei cu bogăție de apă.

19. Scos‑a apă din piatră și au curs apele ca niște râuri.

20. Dar ei încă au greșit înaintea Lui, amărât‑au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.

21. Și au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.

22. Și au grăit împotriva lui Dumnezeu și au zis: «Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?»

23. Pentru că a lovit piatra și au curs ape și pâraiele s‑au umplut cu apă.

24. «Oare, va putea da și pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?»

25. Pentru aceasta a auzit Domnul și S‑a mâniat și foc s‑a aprins peste Iacob și mânie s‑a suit peste Israel.

26. Căci n‑au crezut în Dumnezeu, nici n‑au nădăjduit în izbăvirea Lui.

27. Și a poruncit norilor de deasupra și ușile cerului le‑a deschis

28. Și a plouat peste ei mană de mâncare și pâine cerească le‑a dat lor.

29. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le‑a trimis lor din destul.

30. Poruncit‑a El, din cer, vânt dinspre răsărit și a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.

31. Și a plouat peste ei ca pulberea cărnuri și ca nisipul mării păsări zburătoare.

32. Și au căzut în mijlocul taberii lor, împrejurul corturilor lor.

33. Și au mâncat și s‑au săturat foarte și pofta lor și‑au împlinit‑o.

34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau și mâncarea le era încă în gura lor,

35. Când mânia lui Dumnezeu s‑a ridicat peste ei și i‑a ucis pe cei sătui ai lor și pe cei aleși ai lui Israel i‑a doborât.

36. Cu toate acestea, încă au mai păcătuit și n‑au crezut în minunile Lui.

37. Și s‑au stins în deșertăciunea zilelor lor și anii lor degrabă.

38. Când îi ucidea pe ei, Îl căutau și se întorceau și reveneau la Dumnezeu.

39. Și și‑au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor și Dumnezeul Cel Preaînalt este Izbăvitorul lor.

40. Dar L‑au înșelat pe El, cu gura lor și cu limba lor L‑au mințit.

41. În inima lor n‑au fost drepți cu El, nici n‑au crezut în legământul Lui.

42. Iar El este îndurător, va curăți păcatele și nu‑i va nimici.

43. Își va întoarce de multe ori mânia Lui și nu va aprinde toată urgia Lui.

44. Și‑a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece și nu se mai întoarce.

45. De câte ori L‑au amărât în pustiu, L‑au mâniat în pământ fără de apă?

46. Și s‑au întors și au ispitit pe Dumnezeu și pe Sfântul lui Israel L‑au întărâtat.

47. Nu și‑au adus aminte de brațul Lui, de ziua în care i‑a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.

48. Că a făcut în Egipt semnele Lui și minunile Lui în câmpia Taneos:

49. El a prefăcut în sânge râurile lor și apele lor, ca să nu bea.

50. El a trimis asupra lor tăuni și i‑a mâncat pe ei; și broaște, și i‑a prăpădit pe ei.

51. Dat‑a stricăciunii rodul lor și ostenelile lor, lăcustelor.

52. Bătut‑a cu grindină via lor și duzii lor cu piatră.

53. Dat‑a grindinii dobitoacele lor și averea lor focului.

54. Trimis‑a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie și necaz trimis‑a prin îngeri nimicitori.

55. Făcut‑a cale mâniei Lui; n‑a cruțat de moarte sufletele lor și dobitoacele lor morții le‑a dat.

56. Lovit‑a pe toți cei întâi‑născuți din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locașurile lui Ham.

57. Ridicat‑a ca pe niște oi pe poporul Său și i‑a dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.

58. Povățuitu‑i‑a pe ei cu nădejde și nu s‑au înfricoșat și pe vrăjmașii lor i‑a acoperit marea.

59. Dusu‑i‑a pe ei la hotarul sfințeniei Lui, muntele pe care l‑a dobândit dreapta Lui.

60. Izgonit‑a dinaintea lor neamuri și le‑a dat lor, prin sorți, pământul de moștenire;

61. Și a așezat în corturile lor semințiile lui Israel.

62. Dar ei au ispitit și au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt și poruncile Lui nu le‑au păzit.

63. Și s‑au întors și au călcat legământul ca și părinții lor, întorsu‑s‑au ca un arc strâmb.

64. Și L‑au mâniat pe El cu înălțimile lor și cu idolii lor L‑au întărâtat pe El.

65. Auzit‑a Dumnezeu și S‑a mâniat și a urgisit foarte pe Israel.

66. A lepădat cortul Său din Șilo, locașul Lui, în care El a locuit printre oameni.

67. Și a robit tăria lor și frumusețea lor a dat‑o în mâinile vrăjmașului.

68. Și a dat sabiei pe poporul Său și de moștenirea Lui n‑a ținut seama.

69. Pe tinerii lor i‑a mistuit focul și fecioarele lor n‑au fost înconjurate cu cinste.

70. Preoții lor de sabie au căzut și văduvele lor nu vor plânge.

71. Și S‑a deșteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz amețit de vin,

72. Și a lovit din spate pe vrăjmașii Săi; ocară veșnică le‑a dat lor.

73. Și a lepădat cortul lui Iosif și seminția lui Efraim n‑a ales‑o;

74. Ci a ales seminția lui Iuda, Muntele Sionului, pe care l‑a iubit.

75. Și a zidit locașul Său cel sfânt, ca înălțimea cerului; pe pământ l‑a întemeiat pe el în veac.

76. Și a ales pe David, robul Său, și l‑a luat pe el de la turmele oilor.

77. De lângă oile ce nasc l‑a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, și pe Israel, moștenirea Sa.

78. Și i‑a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui și întru priceperea mâinii lui i‑a povățuit pe ei.

Slavă…

PSALMUL 78
Al lui Asaf

1. Dumnezeule, intrat‑au neamurile în moștenirea Ta, pângărit‑au locașul Tău cel sfânt, făcut‑au din Ierusalim ruină.

2. Pus‑au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioși ai Tăi, fiarelor pământului.

3. Vărsat‑au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului și nu era cine să‑i îngroape.

4. Făcutu‑ne‑am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.

5. Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârșit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?

6. Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care n‑au chemat numele Tău.

7. Că au mâncat pe Iacob și locul lui l‑au pustiit.

8. Să nu pomenești fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.

9. Ajută‑ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăvește‑ne pe noi și curățește păcatele noastre, pentru numele Tău.

10. Ca nu cumva să zică neamurile: «Unde este Dumnezeul lor?» Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noștri,

11. Răzbunarea sângelui vărsat, a robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecați.

12. După măreția brațului Tău, păzește pe fiii celor omorâți.

13. Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te‑au ocărât pe Tine, Doamne.

14. Iar noi, poporul Tău și oile pășunii Tale, mărturisi‑ne‑vom Ție, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.

PSALMUL 79
Al lui Asaf

1. Cel ce paști pe Israel, ia aminte! Cel ce povățuiești ca pe o oaie pe Iosif,

2. Cel ce șezi pe heruvimi, arată‑Te înaintea lui Efraim și Veniamin și Manase.

3. Deșteaptă puterea Ta și vino să ne mântuiești pe noi.

4. Dumnezeule, întoarce‑ne pe noi și arată fața Ta și ne vom mântui!

5. Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga robilor Tăi?

6. Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi și ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură?

7. Pusu‑ne‑ai în ceartă cu vecinii noștri și vrăjmașii noștri ne‑au batjocorit pe noi.

8. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce‑ne pe noi și arată fața Ta și ne vom mântui.

9. Via din Egipt ai mutat‑o; izgonit‑ai neamuri și ai răsădit‑o pe ea.

10. Cale ai făcut înaintea ei și ai răsădit rădăcinile ei și s‑a umplut pământul.

11. Umbra ei și mlădițele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu.

12. Întins‑a vițele ei până la mare și până la râu lăstarele ei.

13. Pentru ce ai dărâmat gardul ei și o culeg pe ea toți cei ce trec pe cale?

14. A stricat‑o pe ea mistrețul din pădure și porcul sălbatic a păscut‑o pe ea.

15. Dumnezeul puterilor, întoarce‑Te, dar, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta,

16. Și o desăvârșește pe ea, pe care a sădit‑o dreapta Ta, și pe fiul omului, pe care l‑ai întărit Ție.

17. Arsă a fost în foc și smulsă, dar de cercetarea feței Tale ei vor pieri.

18. Să fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale și peste fiul omului, pe care l‑ai întărit Ție.

19. Și nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viață și numele Tău vom chema.

20. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce‑ne pe noi și arată fața Ta și ne vom mântui.

PSALMUL 80
Al lui Asaf

1. Bucurați‑vă de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigați Dumnezeului lui Iacob!

2. Cântați psalmi și bateți din timpane; cântați dulce din psaltire și din alăută!

3. Sunați din trâmbiță, la lună nouă, în ziua cea binevestită a sărbătorii noastre!

4. Că poruncă pentru Israel este și orânduire a Dumnezeului lui Iacob. Mărturie a pus în Iosif, când a ieșit din pământul Egiptului, și a auzit limba pe care n‑o știa:

5. «Luat‑am sarcina de pe umerii lui, că mâinile lui au robit la coșuri.

6. Întru necaz M‑ai chemat și te‑am izbăvit, te‑am auzit în mijlocul furtunii și te‑am cercat la apa certării.

7. Ascultă, poporul Meu, și‑ți voi mărturisi ție, Israele: De Mă vei asculta pe Mine,

8. Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin,

9. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te‑am scos din pământul Egiptului. Deschide gura și o voi umple pe ea.

10. Dar n‑a ascultat poporul Meu glasul Meu și Israel n‑a căutat la Mine.

11. Și i‑am lăsat să umble după dorințele inimilor lor și au mers după cugetele lor.

12. De M‑ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele,

13. I‑aș fi supus de tot pe vrăjmașii lor și aș fi pus mâna Mea pe asupritorii lor».

14. Vrăjmașii Domnului L‑au mințit pe El, dar le va veni timpul lor, în veac.

15. Că Domnul i‑a hrănit pe ei din grâul cel mai ales și cu miere din stâncă i‑a săturat pe ei.

PSALMUL 81
Al lui Asaf

1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare și în mijlocul dumnezeilor va judeca.

2. Până când veți judeca cu nedreptate și la fețele păcătoșilor veți căuta?

3. Judecați drept pe orfan și pe sărac și faceți dreptate celui smerit, celui sărman.

4. Mântuiți pe cel sărman și pe cel sărac; din mâna păcătosului izbăviți‑i.

5. Dar ei n‑au cunoscut, nici n‑au priceput, ci în întuneric umblă; strica‑se‑vor toate rânduielile pământului.

6. Eu am zis: «Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt».

7. Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți.

8. Scoală‑Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.

PSALMUL 82
Al lui Asaf

1. Dumnezeule, cine se va asemăna Ție? Să nu taci, nici să Te liniștești, Dumnezeule!

2. Că iată, vrăjmașii Tăi s‑au întărâtat și cei ce Te urăsc au ridicat capul.

3. Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleșug și s‑au sfătuit împotriva sfinților Tăi.

4. Zis‑au: «Veniți să‑i pierdem pe ei dintre neamuri și să nu se mai pomenească numele lui Israel».

5. Că s‑au sfătuit într‑un gând împotriva lui. Împotriva Ta legământ au făcut:

6. Locașurile Idumeilor și Ismaelitenii, Moabul și Agarenii,

7. Gheval și Amon și Amalic și cei de alt neam, cu cei ce locuiesc în Tir.

8. Că și Asur a venit împreună cu ei, ajutat‑au fiilor lui Lot.

9. Fă‑le lor ca lui Madian și lui Sisara și ca lui Iavin, la râul Chișon.

10. Pierit‑au în Endor; făcutu‑s‑au ca gunoiul pe pământ.

11. Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv și Zev și Zevel și Salmana, pe toate căpeteniile lor, care au zis: «Să moștenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu».

12. Dumnezeul meu, pune‑i pe ei ca o roată, ca trestia în fața vântului,

13. Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munții.

14. Așa alungă‑i pe ei, în viforul Tău și în urgia Ta.

15. Umple fețele lor de ocară și vor căuta fața Ta, Doamne.

16. Să se rușineze și să se tulbure în veacul veacului și să fie înfruntați și să piară.

17. Și să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur ești Cel Preaînalt peste tot pământul.

PSALMUL 83
Al fiilor lui Core

1. Cât de iubite sunt locașurile Tale, Doamne al puterilor!

2. Dorește și se sfârșește sufletul meu după curțile Domnului; inima mea și trupul meu s‑au bucurat de Dumnezeul cel viu.

3. Că pasărea și‑a aflat casă și turtureaua cuib, unde‑și va pune puii săi:

4. Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu.

5. Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda.

6. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suișuri în inima sa a pus,

7. În valea plângerii, în locul care i‑a fost pus. Că binecuvântare va da Cel ce pune lege.

8. Merge‑vor din putere în putere, arăta‑Se‑va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.

9. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob!

10. Apărătorul nostru, vezi, Dumnezeule, și caută spre fața unsului Tău!

11. Că mai bună este o zi în curțile Tale decât mii. Ales‑am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine decât a locui în locașurile păcătoșilor.

12. Că mila și adevărul iubește Domnul; Dumnezeu har și slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate.

13. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduiește întru Tine.

PSALMUL 84
Al fiilor lui Core

1. Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors‑ai robimea lui Iacob.

2. Iertat‑ai fărădelegile poporului Tău, acoperit‑ai toate păcatele lor.

3. Potolit‑ai toată mânia Ta; întorsu‑Te‑ai de către iuțimea mâniei Tale.

4. Întoarce‑ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre, și‑Ți întoarce mânia Ta de la noi.

5. Oare în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam?

6. Dumnezeule, Tu, întorcându‑Te, ne vei dărui viață și poporul Tău se va veseli de Tine.

7. Arată‑ne nouă, Doamne, mila Ta și mântuirea Ta dă‑ne‑o nouă.

8. Auzi‑voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său

9. Și peste cuvioșii Săi și peste cei ce își întorc inima spre Dânsul.

10. Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălășluiască slava în pământul nostru.

11. Mila și adevărul s‑au întâmpinat, dreptatea și pacea s‑au sărutat.

12. Adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din cer a privit.

13. Că Domnul va da bunătate și pământul nostru își va da rodul său;

14. Dreptatea înaintea Lui va merge și va pune pe cale pașii Săi.

Slavă…

DUPĂ A UNSPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 7‑lea:

Având doctoria pocăinței, suflete al meu, apropie‑te, lăcrimând cu suspine și strigând către Doctorul sufletelor și al trupurilor: Scapă‑mă, Iubitorule de oameni, de greșelile mele și mă numără cu păcătoasa, cu tâlharul și cu cel desfrânat și îmi dăruiește, Dumnezeule, iertare păcatelor mele și mă mântuiește!

Slavă…

Pocăința vameșului n‑am râvnit‑o și lacrimile păcătoasei nu le‑am câștigat, că din pricina orbirii sunt lipsit de asemenea îndreptare; dar, cu milostivirea Ta, mântuiește‑mă, Dumnezeule, ca un Iubitor de oameni!

Și acum…

Preacurată Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, roagă pe Fiul tău, împreună cu Puterile cele de sus, ca să ne dăruiască iertare de păcate mai înainte de sfârșit și mare milă!

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricăcioasă a cunoștinței Dumnezeirii Tale și deschide ochii sufletului nostru spre cunoașterea evangheliceștilor Tale propovăduiri; pune întru noi și frica fericitelor Tale porunci, ca astfel, călcând cu totul poftele trupești, viață duhovnicească să petrecem, cugetând și făcând toate cele ce sunt plăcute Ție. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Lasă un răspuns